Cateodata, ma simt pierdut pe mare.
Ma simt inchis in nori si mi se pare
Ca n-am putere sa razbat la infinit
Ca sa ajung acolo unde mi-am dorit.
Mai simt ca ma inec de-al meu destin,
Stand intr-un loc, fara sa plec sau sa mai vin,
Iar frica de a nu vedea o noua noapte
Ma bantuie mereu prin vise si prin soapte.
Dar nu-i moment in care n-am stiut
Ca voi gasi ceva curat, necunoscut.
C-o sa exist, pe loc, intr-o zi oarecare
Iar tu sa fii predestinata-mi vesta de salvare.
Ma tragi la mal, ma scoti din intuneric,
Mi-arati un drum si-un plan pur ezoteric,
Imi dai din tine si imi dai din noi,
Imi spui ce-a fost si ce-o sa fie iar apoi
Imi pui mana pe fata-mi pacatoasa
Si-o tii acolo ca sa stea frumoasa
Pana ma simt salvat si pana realizez
Ca totul e real iar eu nu mai visez.
