Un univers nu mi-a ajuns
Si nu-mi ajunge sa-nteleg,
Tot ce ai tu si e ascuns
Iar eu te cos si te dezleg.
De parca te-am vazut doar ieri.
Tu fluturai mireasma dulce,
Eu, incurcat de ierni si veri,
Cu sufletul dus sa se culce.
Tu galopai pe vantul rece
Si cel putin eu te-am crezut.
Ai pus pe Soare sa se-aplece
Si sa deschida un inceput.
Tu imbracata-n intrebari
Ce n-au raspuns si nici nu vor,
Iar eu ramas fara miscari
Dispus sa zic tot si sa mor.
E de demult si e de-acum,
Imi amintesc putin si greu…
Dar vraja ta si-al tau parfum
Le am pe suflet imprimeu.
Nu am sa pot uita vreodata
Atata prospetime clara,
Doi ochi si-o inima curata
Ce-au stralucit intaia oara.
Imi amintesc de ieri, de azi…
Imi amintesc de-acum, de maine.
Un suflet mort si niste brazi
Au construit niste iubire.
Tu, flacara fara sfarsit,
Ingenunchezi timpul in loc.
Cumva, cumva ai reusit
S-aprinzi un brad si-un suflet mort.
Acum, ca maine e aici,
Ieri si cu azi s-au intrunit,
Tu numai trebuie sa le zici
Cat ma iubesti, cat m-ai iubit…
Ca eu le-am zis. Si-au inteles.
Dar nu cred cand le povestesc
Ca nu-mi ajunge-un univers.
Cat te-am iubit, cat te iubesc!
