Pictata-n lacrimi ce se scurg din cer plapand,
Te vad ca pe minune fara scop.
Iar tu, fara sa murmuri vreun cuvant,
Astepti cuminte ziua sa te-ngrop.
Nu ai habar de cine esti si cine sunt
Si n-am pretentii prea vulgare fara drept.
De-o fi sa impartim acest pamant,
Te-astept sa-mi tatuezi mana pe piept.
De-o fi sa cada norii pentru noi,
Ar fi frumos sa cada toti deodata.
Iar daca pentru tine vrei sa fac razboi,
O sa il faca asa cum n-a fost niciodata!
Nu-i ca si cum in vieti anterioare
Nu ne-am luptat cu lumea si destinul.
Asa sa faci si-n cele urmatoare
Ca impreuna sa-nfruntam tot chinul.
Cantata-n corzi ce vesnic tot au glas,
Te vad si te iubesc cu nebunie.
Si ma cutremur cand tu faci un singur pas
Pentru ca tu esti mandra simfonie.
Sa nu cumva sa uiti cum ma iubesti!
Sa nu-ti lasi mintea sa imbatraneasca,
Sa-ti amintesti mereu sa ma privesti
Si ochii-n ochii mei sa se propteasca.
Curat, duios, ma-nchin in fata ta.
Cad lacrimi dintr-un cer plapand, deodata,
Iar corzile se-ngana a canta
O simfonie si-o poveste nesperata!
