Sculptura-n vesnicia timpului…
Asta mi-ai dat, asta imi dai, asta imi esti.
Sub semnul neincetat al vinului
Eu fac din tine, fara glas, povesti.
Oceanele se sorb dintr-un rasuflu
Iar sorii se ascund si iar rasar,
De-un milion de ori iti contruiesc un templu
Iar tu de-un milion de ori mi-l dai in dar.
Campii mai verzi sub talpile-ti apar,
Iar muntii se apleaca-n fata ta.
Din ei iar izvoraste un parau prea clar
Ce-mi reinnoieste proaspat inima.
Sunet de aripi si sunet de zbor,
Glas de vioara in acorduri de demult.
Tot ce sculptezi tu la interior
Eu stau cuminte si astept ca sa ascult.
Destin ce-i in afara timpului…
Asta ti-am dat, asta iti dau, asta iti sunt.
Il fauresc doar cu-ajutorul simtului
Si amandoi il dezbracam in amanunt.
