Ce risipa de poveste
Se intampla cateodata!
Tot ce-a fost si tot ce este
Nu mai e ca prima data.
Nu zic ca ar fi corect
Sa repeti la nesfarsit
Un scenariu prea abject,
Prea morbid si prea gresit.
Ma gandesc totusi ca poate,
Daca lumea vrea s-accepte,
Sa fie varietate
Si destinul sa se-ndrepte.
Nu crezi ca-i un pic ciudat
Sa lezezi povestitorul?
Sa-i strici un scenariu dat
Si sa-i neglijezi amorul?
Daca ma intrebi pe mine,
Cred ca poti a repeta.
Doar sa stii ce-i rau si-i bine,
Asta ca sa nu-ti strici viata.
Saracul povestitor,
Cum se chinuie de veacuri
Sa gaseasca’un cititor
Prea complex si plin de fleacuri.
Asta e momentul magic
Cand poti infrunta destinul.
Si chiar daca pare tragic,
Trebuie sa infrunti declinul.
Pas cu pas, pe inserate,
Tu gandeste-te asa:
Risipind prea multe fapte
Pierzi si timpul, pierzi si viata!
