Am auzit rabdarea cum inchide usa.
Si a plecat. Ma asteptam. Dar nu acum
Cand eu inca mai rascolesc cenusa
Iar tu, in continuare, nu iti vezi de drum.
N-a zis nimic si nu m-a anuntat,
Nici n-a last bilet si nici nu s-a intors.
Doar a zambit frumos atunci cand a plecat
Si a lasat in urma sufletul meu stors
De liniste si de idei prea vechi,
Rastalmacite, incrucisate si pribegi,
Ascunse toate-n umbra si-n perechi
De ochi pustii si ganduri vesnic blegi.
Am vrut s-o iau la fuga dupa ea
Si s-o intorc din drum, s-o tin aproape.
Dar am vazut stupefiat ca n-alerga
Si-abia atunci am inteles ca e departe.
Ea a plecat demult dar n-am vrut eu sa vad
Ce liniste si ce decor e-n urma,
Ce daruri sfinte dar si ce prapad
A-mpachetat si mi-a lasat cadou in gluma.
