Mi se pare ca nu-i destul. Chiar nu-i destul sa vezi viitorul, daca nu vrei sa faci ceva in privinta asta. De multe ori, printre momente oarbe ascunse intr-o zi normala plina de imagini sterse si cuvinte banale, se zareste cate o clipa ce straluceste ceva mai tare; mai cu scop.
O vezi, constientizezi ca e altfel decat toate celelalte, dar preferi sa o tratezi cu indiferenta pentru ca n-ai timp; sau chef. Sau libertate. Si atunci ea se stinge, tu mergi mai departe, ea ramane in urma…si viitorul e mai banal decat oricand.
Dar oare de ce atunci cand dai peste o clipa care este prea fada, incerci sa o faci sa straluceasca?
Papusarul zice: echilibrul nu inseamna constanta!