Hai sa vorbim despre prioritati, ce zici? Sa vorbim despre ce sunt ele propriu-zis, cum ni le stabilim, de ce asa si nu altfel si poate cel mai important, cum ne pot afecta un set gresit de prioritati. Si chiar daca o sa fac si referiri generale (pe care le voi si evidentia ca atare), de cele mai multe ori ma voi referi la prioritatile legate de partenerul de viata si de cele mai multe ori ma voi referi la lucruri mici, de zi cu zi, fiindca alea iti contruiesc tie cotidianul.
In primul rand, hai sa cadem de acord impreuna (sau nu) ca oricare dintre noi are un set de prioritati prestabilit. Indiferent de natura fiecaruia, prioritatile prestabilite sunt prezente tot timpul intr-o forma sau alta; joaca rol de borna sociala si au ca efect direct stima de sine. Efectele indirecte sunt, in genere, nevoi ca fericirea, implinirea, valorificarea proprie, valorificarea sociala si multe alte nevoi asemanatoare ca natura.
Acest set prestabilit, asa cum implica si numele lui, vine in mod natural, nefortat si este destul de evident la oamenii extrovertiti sau cu un ego vizibil si mult mai putin evident la cei introvertiti. Pe parcurs, odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente si persoane, i se adauga un nou set de prioritati dinamice care au ca scop echilibrul pe termen scurt si mediu.
Daca in viata sociala setul complet de prioritati este intr-o continua modificare, in viata de cuplu el ar trebui sa ramana mereu constant, singurele schimbari fiind direct influentate si insusite de ambii membri ai cuplului. Dar de ce se intampla asa (sau nu?)? Pai pentru ca, teoretic, prioritatile se bazeaza si pe principiile personale de viata; e chiar simplu: omul de langa tine inseamna ceva, societate din jurul tau inseamna altceva. Nu au cum sa insemne ambele acelasi lucru, fie ca pretuiesti mai mult socialul din jurul tau sau relatia pe care o ai. Nu la fel de teoretic, in cazul in care vorbim despre iubire adevarata, relatia ar trebui sa primeze in fata socialului si asta pentru simplul motiv ca prima nu are termen de garantie pe cand a doua, are. Evident, oamenii sunt diferiti iar parerile si abordarile pot fi diferite; singurul lucru care poate ramane valabil este ca un om va fi langa tine tot restul vietii iar alti oameni poate vor fi langa tine tot restul vietii. And don’t even get me started on afterlife.
Acum, pornim de la premisa ca vorbim despre o relatie de iubire adevarata, reala, sincera. O putem compara chiar si cu relatiile cu membrii familiei, in ideea in care modul de raportare este unul asemanator. Continuand pe aceasta idee, prioritatile indreptate catre persoana iubita ar trebui sa fie primele, cele mai importante, cele mai puternic inradacinate, alaturi de cele pentru familie. Daca printr-o magie necunoscuta mie tu prioritizezi orice altceva in detrimentul partenerului, atunci cred ca undeva, cumva, ceva nu functioneaza.
De cele mai multe ori aceste prioritati vin in mod natural, datorita sentimentelor pe care le resimti pentru acea persoana: te trezesti cu ea in gand, adormi cu ea in gand, iti faci griji pentru acea persoana, iti doresti sa fie fericita, iti doresti ca viata sa ii fie cat mai aproape de ceea ce vizualizezi tu ca fiind ideal. Evident, reciprocitatea joaca un rol foarte important aici.
Dar cum se traduce asta in realitate? Pai nu ai cum sa uiti vreodata ziua de nastere a partenerului pentru ca e o prioritate pentru tine; nu ai cum sa mergi la cumparaturi si sa uiti sa cumperi un anumit tip de paine pe care il mananca partenerul pentru ca e o prioritate pentru tine; nu ai cum sa nu ii raspunzi partenerului prima oara, chiar daca ti-au scris 10 oameni in acelasi timp, pentru ca e o prioritate pentru tine; nu ai cum sa nu il intrebi cum i-a fost ziua atunci cand vine obosit acasa, pentru ca e o prioritate pentru tine bunastarea lui; nu ai cum sa uiti nici unul din lucrurile astea mici si simple (si multe, multe altele) pentru ca prima ta prioritate e fericirea persoanei de langa tine. Sa spunem ca cel mai bun sau cea mai buna prieten/a a ta are un accident; in acelasi timp, persoana draga tie are un accident (stiu, un scenariu macabru si usor stupid, dar revelator in natura lui practica). Ce alegi sa faci, unde alegi sa fugi si de ce? Care e prioritatea ta? Cine te-a facut pe tine prioritatea lui? Cum simti tu ca ar trebui sa procedezi? E un exercitiu de gandire pentru tine, pentru ca raspunsul meu il intuiesti.
Problemele cele mai mari apar atunci cand seturile de prioritati ale celor doi parteneri de cuplu difera; atunci cand prietena ei ii trimite un mesaj iar ea nu-l baga in seama pe el. Atunci cand pe el il suna baietii si o lasa pe ea singura acasa. Atunci cand ea iese cu fetele si nu ii mai da vreun semn de viata. Atunci cand el nu se mai oboseste sa ii aduca un buchet de flori. Atunci cand ea nu se mai complica sa ii spuna „te iubesc” pentru ca el stie deja. Atunci cand el nu ii mai spune noapte buna pentru ca e stupid. Cel mai simplu spus, atunci cand unul din parteneri face din social prioritatea lui iar celalalt face din relatie prioritatea lui.
Daca nu esti in punctul in care poti sa prioritizezi o relatie de iubire, daca nu ai maturitatea necesara de a intelege ca nu tot timpul ceea ce crezi tu trebuie sa fie pe primul loc, daca prioritatile tale actuale deja iti ocupa prea mult din spatiul de care dispui, cel mai bine e sa take a backseat si sa iti continui mersul tau fara a incerca sa umpli o sticla de 1L de apa cu 2L. Rezultatul e intotdeauna acelasi: o sa dai pe afara, o sa te pierzi pe tine si in acelasi timp o sa iti pierzi si partenerul si poate cel mai important, o sa-ti pierzi si prioritatile pe care le aveai pana atunci.
Comunicarea e o prioritate. Reciprocitatea e o prioritate. Aprecierea e o prioritate. Efortul e o prioritate. Dorinta e o prioritate. Nimic nu poate functiona intr-o relatie adevarata de iubire daca vine ca un second thought, daca se intampla pentru ca „ti-ai amintit”. Nimeni nu-si doreste sa fie pe locul doi, cu atat mai mult intr-o relatie in care fiecare dintre parteneri ar trebui sa fie pe locul unu.
Eu nu iti recomand sa faci din partener prioritatea ta la fel cum nu iti recomand sa faci din social prioritatea ta. Traim vieti diferite, ne raportam diferit, avem crezuri diferite si mergem in directii diferite in viata. Eu doar iti recomand sa-ti cantaresti bine prioritatile si sa nu le indrepti inspre o relatie decat atunci cand esti pregatit. Iar daca esti deja intr-o relatie iar prioritatile tale nu sunt indreptate catre persoana cealalta, cred ca semnul de intrebare trebuie sa apara de la sine si nu sa il pun eu. Timpul e cea mai pretioasa resursa pe care o ai; e cea mai pretioasa resursa pe care o avem cu totii. Hai sa nu o irosim gratis.
Prioritatile cer…doar sa respiri. Prioritatile bune cer sa gandesti. Cele rele cer sa lucrezi la tine. La sfarsit, cel mai important, prioritatile ideale cer dedicare. Constanta, reciproca, nelimitata si puternic resimtita prin toti porii. Nu uita ca toti suntem prioritatea cuiva si toti prioritizam pe cineva, dar cine-i cine?