Well, e mai complicat de-atat. Intr-o discutie recenta in care taberele de lupta erau impartite in doua directii clare, pro iubire vesnica si contra, a aparut ca din neant, mai mult ca argument, o intrebare expusa usor timid si anume daca poate iubirea sa invinga timpul.
Mi s-a parut relevanta la momentul respectiv si mi se pare ca are o relevanta eterna pentru ca intotdeauna oamenii au corelat puterea iubirii cu trecerea timpului. De la „iubirea tine doar 3 ani” la „dragoste la prima vedere”, toate cliseele emblematice au ca strat iubirea si intotdeauna (chiar daca mai putin evident) ca substrat, timpul.
Nu o sa ma pronunt asupra cliseelor deoarece deja exista o bibliografie exhaustiva care face asta cu mult succes, dar pot sa ma pronunt asupra subiectului deoarece il simt cumva mai aproape de natura mea reala, mai aproape de omul din spatele omului.
Ca si atunci, in cadrul discutiei, raspunsul meu ramane la fel de clar pentru unii pe cat de confuz pentru altii: nu. Iubirea nu poate sa invinga timpul…pentru ca cele doua entitati nu sunt intr-o lupta una cu cealalta. N-au fost si nici nu vor fi vreodata; iar asta este o concluzie tabu pentru multi tocmai prin prisma faptului ca simplitatea enuntului e puternic contrastanta cu complexitatea subiectului.
Ca sa reusim sa mentinem o simplitate a discursului usor de abordat de cei multi, o sa spun cu un pragmatism grav si deliberat ca cele doua entitati colaboreaza, exista in armonie, se completeaza una pe cealalta in mai multe moduri decat pot fi discutate.
Si mai simplu, exista o interdependenta intre iubire si timp: nu pot exista una fara cealalta. Nu se pot exclude reciproc, dar nici nu se pot include; si atunci, revenim la ce discutam intr-un articol precedent si anume: ce se intampla atunci cand o forta de neoprit intalneste un obiect imobil?
Una dintre teoriile mele este ca…invata sa coexiste, pur si simplu. Cum e cazul bine demonstrat al celor doua entitati in cauza. Iubirea da pe-atat de multa valoare timpului pe cat da timpul iubirii. Deasemenea, iubirea incadreaza timpul la fel de mult precum timpul incadreaza iubirea.
Ele se pot inclesta uneori, pot alerga una dupa cealalta, se pot ciocni sau se pot contopi ocazional, dar niciuna nu va pierde niciodata la fel de mult cum niciuna nu va castiga niciodata. Vor coexista ambele vesnic, tocmai prin prisma vesniciei fiecareia.
Daca e sa construim si niste scenarii pentru a pune in scena practicalitatea afirmatiilor, gandeste-te ca intensitatea sentimentului de iubire este incadrat de timp. Indiferent ca vorbim de dragoste la prima vedere sau de dragoste de-o viata (sau chiar mai departe, dragoste vesnica), sentimentul este conectat si dependent de timp. La fel, daca intoarcem roata si vorbim de timp, semnificatia timpului trait fie ca e la inceputul vietii, mijlocul ei sau chiar sfarsitul ei (si mai mult, chiar si dupa), e iarasi conectat si dependent de iubire.
Asadar, timpul da valoare iubirii pe care o simti iar iubirea da valoare timpului pe care il traiesti. In mod egal, fara echivoc. Fara timp, iubirea nu ar avea consistenta; iar fara iubire, timpul nu ar avea relevanta. Ambele conceptuale, ambele reale.
Tot ambele colaboreaza neincetat pentru echilibrarea fiecarui moment din existenta fiecaruia. Tocmai de aceea nu trebuie sa alergi sau sa te opresti tu, mai ales cand decizia ta este subconstient conditionata de niste forte mult mai prezente si mai reale decat ai putea fi tu vreodata. Tu nu lupti pentru timp sau iubire la fel de mult cum nici ele nu lupta pentru tine; se intampla. Asta e tot. Ele au loc si atat; iar din proria lor existenta tu iti extragi seva necesara pentru a-ti hrani sufletul fie mai intens, fie mai indelungat.
Gandeste-te la clash-ul (lovirea, impreunarea) acestor doua forte de neoprit ca la soare, sa zicem. Soarele exista si atat; emana energie si atat; fara vreun impuls sau orice fel de colaborare din partea ta. Cat exista, te hranesti cu energia lui. La fel, in mod conceptual, desigur, e si cu intalnirea celor doua entitati: ele exista, emana energie iar tu te hranesti cu ea, fara sa contribui activ sau pasiv la asta.
Pare usor complicat dar e mult mai simplu decat crezi, tocmai de aceea am zis sa-ti ofer exemplul cu soarele. Deasemenea, poate parea usor confuzionant si descurajator faptul ca tu nu ai vreo putere in toata povestea asta, dar nu e despre tine. Nu e despre niciunul dintre noi. E despre calatorie, iar fiecare si-o traieste in felul lui.
Acum, la sfarsit, spune-mi daca te mai intereseaza cine castiga dintre iubire si timp sau daca mai are relevanta intrebarea. Daca stii cine castiga sau mai are relevanta pentru tine, imi pare rau si nu prea pentru restul existentei tale. In schimb, daca e irelevant, congrats si enjoy the ride!