Piele de femeie

Astazi ma-mbrac in piele de femeie,
doar ca idee.
Sa vad cum e. Doar ca idee…

Zambesc usor,
clipesc usor,
incerc sa am miros imbietor,
sa ma trezesc provocator
fara a emana prea mult amor.
Cica ar trebui sa fiu frumoasa, izbitor,
ca un nenorocit de grand decor,
ca o pictura de-a lui Salvador.
Sper sa fiu observata, nu observator.

Astazi sunt imbracata-n piele de femeie.
O, Doamne! Ce idee…
Putin cam greu. O, Doamne! Ce idee…

Si ies din casa dupa un razboi vestimentar.
Pasesc agale, fin, ca pe cantar.
Mi-am pus o fusta, tocuri, colier margaritar;
Ce proasta sunt, n-am vrut sa-mi iau fular
si nici macar esarfa. E un frig amar.
Dar lasa, decolteu-i milenar!
Ce de barbati in jurul meu, juri ca-i granar!
Incep sa merg putin mai autoritar.
Se uita toti. Nu-mi place, dar…

Astazi am fost in piele de femeie,
buna idee.
Mi s-au umflat picioarele. Buna idee…

Am fost la cafenea, la club, restaurant,
am tot vorbit cu prieteni, cu straini, cu-n tip sarmant,
jumate’ au vorbit cu decolteul meu frapant,
jumate’ m-au analizat ca pe’o gagica de la strand.
Si bai, ce dobitoci! Nu inteleg, e redundant.
Si nici iubitul nu-i mai breaz. Devine alarmant.
De ce nu vede nimeni un suflet deformant?
Nu vezi de tate? Fund? Picioare? Sunt un adamant!
Si toti sunt chiori – amic, sot, iubit sau amant.
Imi dau jos pielea de femeie. Sunt socat!
Prea umilit si prea frapat
de-un univers plin de baieti si fara de barbat.