Te caut dar nu te gasesc.
Privesc
spre zare si inspre ceresc
dar tot nu reusesc.
Si iti marturisesc
cu gand curat ca nu ma pedepsesc,
ci doar am obosit…si obosesc.
Delimitata,
usor ascunsa intr-o lume necurata,
stai parfumata
si pictata
pe umbra pasilor ce ne purtau odata.
Si m-am gandit sa vin la tine.
Si m-am gandit ca mi-ar fi bine
sa am la mine
un trandafir si doua rime.
Si cine
mi-ar tine
cuvintele fine
prea pline
de sine,
prea line,
straine?
Dar tu asteapta
ca o sa vin indata.
Pe poarta
cand o sa intru c-o privire alintata
si cu un iz de pasiune aromata
doar tu, preabuna fata,
sa stii ca am venit intaia data
si clar n-o sa mai plec vreodata.
