Astept sa ma inviti in casa ta
Astept ca sa ma iei cand vrei. Acuma!
Si vreau sa-ti vad al tau chip luminos
Si sa imi vad destinu-ntunecos.
De ce s-astept, cand poti ca sa imi curmi
Durerea, si sa ma tot porti pe culmi?
Si sa-mi inveninezi cu-a ta aroma
Tot sangele murdar ce-mi curge doar prin vena.
Vino aproape…vino si ma-mbata
Cu-a iadului iubire-ntunecata,
Zi-mi doar ca imi vei darui o mare
Cu valuri pline doar de nepasare.
Zi-mi doar ca imi vei darui pe vesnicie luna.
Sa-mi ia si sa imi fure stralucirea,
Sa pot si eu ca sa ma sting usor,
Sa pot sa uit de-al nepasarii dor.
Insetat de dulcele-ntuneric
Ma plec in fata ta, tu vis feeric.
Ajuta-ma, reda-ma iarasi mie
Asa cum o faceai…si o vei face pe vecie.
De ce imi spui ca nu-mi dai fericirea?
De ce imi spui ca nu imi dai iubirea?
Atunci, priveste-ma cu ochii reci
O, da! Tu moarte dulce, ma ineci.
Si asteptarea crunta ma sileste,
Ma tine-n loc, ma uita, ma-nnegreste,
Si ma transforma in a haosului duh
Si de-ntristare nu vreau sa m-apuc.
Trece un an…trec doi, trec zece.
Si toti pe rand, usor, incep sa plece!
Inca astept sa ma inviti in casa ta
Unde-alinare-i doar singuratatea!
