O inima de aur
Si-un suflet miluit,
O dulce nemurire
In viata mi-am dorit.
Si pura e durerea
Ce-o poarta un prunc sfant,
Caci sufletu-i prea mare
De dragoste e frant.
Nu are importanta
Cum isi traieste lumea.
In Dumnezeu instanta
Gaseste-ntotdeauna.
Si creste pruncul nostru
Cu aripi ce nu pier,
Din apa cea albastra
Si din albastrul cer.
Crescand si tot crescand,
Iubirea il invata;
Traind si iar traind,
Singur in a sa viata.
Si intr-o zi de vara
Iubire il indeamna
Sa vie iar afara
Sa vie, iar il cheama
„Vino, iubitul meu,
Vino si te apleaca.
Atinge-ma plapand
Si lumea ti-o ineaca.
Cu farmecul iubirii
Lasa-ti lumea ta sfanta,
Si ia al fericirii
Pocal cu apa blanda
Ce curge nencetat
Din suflet iar in suflet,
Nu sta…Ai cugetat?
Hai, spune-mi al tau cuget…”
Si stand flacaul darz
In fata fericirii,
Un demon i s-arata
Si sta-n cale iubirii
„Tu ia-te mandru, falnic,
Nu te supune lumii.
Iubirea ta, pradalnic
O sa dispara-n furii.
Nu esti tu imparat,
Nu esti conducator.
Sau poate ai regat?
Ce-ti trebuie, ti-e dor?!
Gandeste-te fecioare,
Ca timpu-i efemer.
Se-afunda timpu-n mare
Si tu te-afunzi cu el!”
Si mandrul fecioras
Acum e-ndurerat.
Nu stie ce s-aleaga,
Destinul l-a tradat.
Iar poezia trece
Si timpul tot la fel.
Dar pana o sa plece,
Feciorul are-un tel
„O inima de aur
Si-un suflet miluit…
Viata acum e pura,
Am tot ce mi-am dorit!”
