In colt de rai, cu lacrimi de argint,
Cu vocea grava, incrustata-n chip de zbucium,
Te rog mai stai, mai stai si spune-mi ce sa simt
Si leagana-ma in al noptii scarcium.
Si minte-ma, imbraca-ma intr-un alint,
Scalda-mi durerea-n sange luciferic,
Arata-mi cai usoare sa ma mint,
Traieste-mi visul rece, cadaveric.
Cu ploi de suflete si arme prihanite
Aduc in fata zeilor ofranda dulce.
Sa te ingrop in ganduri adormite,
In sangele meu sangele tau curge…
Pledeaza! Spune-ti viata intr-o clipa,
Sau de nu poti, spune macar „nu-mi pasa”.
Nu ma lasa pe mine sa vorbesc, ca ma irita,
Si intr-o vorba te transform iar in mireasa.
De ingeri reci si demoni fumegand
Ne-am luat de mana si-am fugit pe veci.
Acuma stam pe o banca, asteptand,
Sa vina moartea sa ne prinda reci.
Sa o privim in ochi si s-o batjocorim
Fiindca iubirea noastra nu-i cu un final,
Iar cand ea fuge, noi sarbatorim
Si uite, a mai scapat un criminal.
Un stol de inimi trec pe langa noi
Si nu ne misca. Sunt prea mici, prea vechi.
Le-ncarceram incet intr-un suvoi
De nepasare, nedorinta, nestravechi.
Vant diluat imi cara-n gand dorinta
Sa vin sa te sarut pe fruntea goala,
Dar nu stiu unde-mi este umilinta…
Cred c-am pierdut-o intr-o noapte prea amara.
Hai, lasa totul! Da-mi o mangaiere.
Da-mi tot ce ai plus o eternitate.
De cand ma stii eu sunt in vapaiere
Si ma cunosti. Eu o sa fiu si dupa moarte.
