Atat in viata cat si in cuplu, valabilitatea unui act social este mai mult sau mai putin confirmata de veridicitatea lui. In functie de contextul social din fiecare grup individual ce compune o societate sau o parte a unei societati, aplicarea veridicitatii are o importanta variabila.
Altfel spus, cu totii traim inconjurati de oamenii. Unii ne plac mai putin, altii mai mult. De cele mai multe ori, ne raportam la ei in functie de cat de adevarati ni se par noua. In unele cazuri, o sa conteze mai mult realul si adevarul dintr-un om pe cand in altele, nu o sa fie relevant pentru noi.
Iar veridicitatea, adevarul, realitatea sunt cele mai importante lucruri atunci cand incercam sa diferentiem un joc de o joaca.
In primul rand, trebuie sa intelegi ca jocul este ceva serios ce poate avea impact real si urmari palpabile pe cand joaca este un simplu limbaj. Poate mai important de retinut, jocul are intotdeauna o miza iar joaca, nu.
Nu exista o relationare propriu-zisa intre ele, nu exista legaturi vizibile care le pot conecta. Sunt doua entitati diferite care trebuie tratate diferit, dar aici intervine o prima problema care apare de multe ori in viata de cuplu si anume confundarea jocului cu joaca.
Jocul implica concurenta si are intotdeauna o miza. Nu se desfasoara fara reguli si are intotdeauna un podium. Daca o actiune sau un set de actiuni sunt clasificate ca fiind un joc, in mod automat implica o mai mica sau mai mare prima doza de orgoliu sau mandrie.
De altfel, o desfasurare corecta, valida si sanatoasa atunci cand are loc in cadrul societatii si nu implica atasament, dar puternic disruptiva atunci cand se desfasoara in cadrul unui cuplu. Competitivitatea in cuplu este sanatoasa si poate duce la un outcome pozitiv doar atunci cand este comuna. In schimb, competitivitatea individuala poate avea urmari atat pe termen scurt cat si pe termen lung asupra ambilor parteneri si poate duce chiar la separarea acestora.
Dupa cum am zis si in alte articole (usor mistic si poate de neinteles la acea vreme), intr-un cuplu daca cineva trebuie sa castige si cineva trebuie sa piarda, atunci deja au pierdut amandoi.
Mai mult, jocul presupune implicare impersonala, presupune aspiratii si rezultate. Lucruri complet sanatoase, in mod normal, dar nu in relationarea cu partenerul. In relatia de cuplu, implicarea trebuie sa fie comuna, la fel ca si aspiratiile sau rezultatele. Daca ea gateste mai bine decat el, EI gatesc mai bine; daca el conduce mai bine decat ea, EI conduc bine; intelegi unde bat? Individualizarea progresiva ce vine ca urmare a unui joc poate duce la dezechilibrul balantei din relatie si ulterior, la inclinarea ei in mod fatal.
La polul opus este joaca care se prezinta ca o desfaurare profund personala si comuna. Joaca nu are implicatii si urmari, nu poate fi individualizata, nu are finalitate. E un proces constructiv care aduce un plus de valoare oricarei relatii si care poate scoate la suprafata dorinte si adevaruri extrem de personale.
Poate fi privita si ca un proces de cunoastere profunda pentru ca iti permite sa fii tu in totalitatea ta, indiferent ce ar insemna asta. Si desigur, tot acest proces s-ar desfasura de fata cu partenerul, ceea ce inseamna o mare realizare pentru viata de cuplu.
Sa-ti dau si un exemplu: daca atunci cand esti doar tu in casa, iti place sa canti in dus sau sa dansezi prin toata casa atunci cand intra „melodia aia buna”, s-ar putea sa nu te simti confortabil sa o faci si de fata cu partenerul (cu atat mai mult daca o faci doar for fun si nici macar nu stii versurile – vezi cazul „to libudibu dau ciu”). Joaca poate fi un moment cheie care ar putea scoate aceste lucruri la suprafata chiar de fata cu partenerul.
Si atunci, momentul de sinceritate, momentul de „fix asta sunt eu” ar putea sa-i largeasca partenerului orizontul, sa inteleaga mai multe despre tine si intr-un mod mult mai real. De aceea joaca este extrem de importanta si trebuie sa isi gaseasca loc in fiecare relatie (lasand la o parte beneficiile evidente cum ar fi faptul ca e fun si ca va poate dispune pe ambii oricand).
Concluzionand, atat jocul cat si joaca isi au rostul lor. Pentru fiecare dinre ele exista un timp si un loc, dar momentul desfasurarii poate fi uneori mai important decat actul in sine. Asa ca fii fain, joaca-te, dar nu uita sa fii real si cinstit.
Recomand joaca, nu jocul. Recomand bucuria, nu competitivitatea. Recomand realizarile comune, nu cele individuale. Joaca este momentul ideal sa construiesti castele de nisip asa ca foloseste-te de asta si nu uita ca in cazul asta, drumul este infinit mai important decat destinatia.