Regret
ca am doar un defect.
Si mi se pare
ca dac-ar fi defectul meu ceva mai mare,
dac-ar avea multa culoare
si ar putea sa zboare,
cu usurinta ar ajunge pan’ la soare.
Dar totusi, mi se pare
o eroare
ca-l am in inima-mi stralucitoare.
Fa-mi o favoare:
Daca ma vezi,
sa nu ma crezi.
Ci mai degraba poti sa ma-ncadrezi,
sa ma pictezi,
iar mai apoi sa ma pastrezi.
In rest, eu zic ca sunt perfect.
O spun direct
chiar la obiect.
Nu mi se pare incorect
sa spun ca vreau sa cred ca am doar un defect.
Dar am o intrebare:
tu care crezi ca ii defectul ce ma doare?
Sunt sigur ca tu stii.
Nu-i minunat ca suntem doi copii?
Tot morti, tot vii,
condusi de vocea inimii.
Regret
ca tu esti primul meu defect…
