Balans intre trecut si viitor…
Ce zici, cum esti, ce-ai mai facut…iti mai e dor?
Iti mai e dor de-un scriitor?
Sau poate, daca n-ai vazut anterior,
eu sunt sonor,
usor superior,
si poate nu atat de scriitor
ci mai mult autor.
Picior peste picior
ma-ntreb daca mai pot sa fiu convingator
atunci cand zic si cred si stiu ca te ador.
Dar tu ai spirit si iubire,
chiar daca vocea ti-e un pic subtire.
As vrea sa port o convorbire
plina de vaz si plina de orbire,
plina de har, minciuni curate, multa izbavire.
Ce zici, crezi ca te mint cand iti zambesc?
Palesc
in fata zambetului tau Dumnezeiesc,
dar am curajul sa-ti soptesc
ca am platit si tot platesc
prea multe datorii pe care nu eu le traiesc.
Oare tu crezi ca eu gresesc
atunci cand caut sa ma izbavesc
de tot ce n-am iubit si tot ce mai iubesc?
Traiesc ca sa ma-ndragostesc,
iubesc ca sa iubesc…sau ca sa te iubesc.
Si ce tablou, si ce dorinta…
Dar am stiut dintotdeauna ce fiinta
plina de crez si plina de stiinta,
esti tu, cu usurinta.
Simt o neputiinta
atunci cand vreau sa te descriu ca referinta.
Cu iscusinta,
darz, cu suferinta,
plin de regrete dar si de vointa
iti spun ca nu-i cu cuviinta
a mea sentinta.
Balans intre trecut si viitor…
Ce vis curat, ce mult amor,
ce uimitor, ce dormitor…
ce iubitor, ce-mbietor, acelasi grand decor!
Balans intre trecut si viitor,
dar nu-i prezentul mult mai sclipitor?
