Si cat mai vrei?
Cat crezi ca poti? Cat adevar induri
in nopti, si nopti, si-n nopti?
Si e tarziu, ai crede ca e noapte.
Departe,
Intr-un loc uitat de lume si de soapte,
m-astepti fara sa stii. Si poate,
daca ai invata sa vezi ce stii,
poate atunci si doar atunci, eu te-as iubi.
Si stii,
eu cred c-acuma sunt mai mult,
sunt ca un uragan tacut,
sunt ca momentul ce-a trecut,
ca viitorul neinceput.
De cate nopti ai tu nevoie
sa intelegi ca, poate, fara voie,
tu ma iubesti in vise si in realitate,
in clipe si-n momente moarte?
Tu ma iubesti in toate!
Nici nu mai stiu daca ragaz pot sa-ti mai dau,
nici nu stiu cat sa mai astept un „ma predau”.
Sau,
sa iti spun ca sunt aici
si ca astept sa ma complici.
Acum, aici,
iti recunosc
ca te astept doar ca un prost,
de mana mea se tine moartea
iar Dumnezeu imi tine partea.
Si stii de ce nu ma ranesti?
Si stii de ce tot ce iti spun nu sunt povesti?
Pentru ca orice ar fi, ai nopti intregi sa te gandesti
Ca ma iubesti.
