Ce proasta esti, si eu ce prost…
Cum pierdem timpul fara rost!
Cum trece iar noi nu clipim,
Nu mai traim, nu mai iubim…
S-a rupt clepsidra rasturnata
Si-a curs nisipul tot, deodata,
De ne-a nenorocit prezentul
Si ne-a ingropat de tot momentul.
Trecut si viitor cu faima,
Ambele au fugit de spaima.
Iar noi fugind din urma lor
Am cazut prada vorbelor.
Tu ma cunosti de cand te stiu
Iar eu pe zi parca-s mai viu,
Dar tu iti schimbi norocul des,
Parca mai prost si fara sens.
Gresit ca nu credem in timp
Si ca-l tratam ca pe-anotimp,
Fiindca atunci cand el mai trece
Privirea noastra-i tot mai rece.
Dar nu-i nimic, timpu-i curat.
Frumos, pedant si consternat,
Adulmeca mania noastra
Si o tranforma-n gluma proasta.
Ma bucur c-am putut sa fiu
Cat de putin, un mort mai viu.
Iar tu, o vie ce-a murit
Atunci cand timpul s-a oprit.
