Stii ce am observat? Toata lumea spune o gramada de lucruri despre femei si despre barbati. Tipologii, categorizari. „Femeile sunt…” sau „Barbatii sunt…”. Chestia e ca exista o gramada de mituri, proverbe si zicale care ne transforma in marionete. Mie imi plac adevarurile, faptele verificate si verificabile.
Intr-un cuplu, de cele mai multe ori o sa existe un EL si o EA. Dar cine iubeste mai mult? Care da mai mult? Care e cel ce pierde? Si nu-mi spune ca ai naivitatea suprema de a crede ca intr-un cuplu ambii iubesc la fel. Niciodata! Natura omului, firea lui slaba si multitudinea de caractere face ca o iubire egala sa fie imposibila.
Ideea e ca lipseste comunicarea. Daca ai citit Comunicarea in relatii: 5 motive sa nu taci o sa intelegi mult mai bine despre ce vorbesc eu acum. De cele mai multe ori, iubim o masca si ne este iubita masca. Lipsa unei comunicari de baza face ca EL si EA sa nu stie ce au de iubit. Daca nu stii totul despre partener si daca nu esti capabil sa intelegi ce gandeste, cum ai putea sa iubesti sincer? Si nici macar asta nu e problema, fiindca iubirea egala si reciproca ar fi tot un concept platonic si in cazul in care ar exista o comunicare cat de cat buna. Pur si simplu perspectivele oamenilor sunt diferite, indiferent cat de asemanatori ar fi unii.
Aminteste-ti de ultima ta relatie. Cine a dat mai mult, tu sau el/ea? Cine a spus primul „te iubesc”? Cine a cedat primul cand v-ati certati? Cine a baut ultima gura de Cola si cine a mancat ultima felie de pizza? Asta e chestia, intotdeauna unul o sa faca niste sacrificii ceva mai mari iar celalalt nu o sa stie sa le aprecieze cum vrea primul. Fiecare isi vede sacrificiile ca fiind cel putin la fel de mari ca ale celuilalt si asta e o problema mare.
O detectare pragmatica a iluziei egalitatii in cuplu este compromisul. Fa compromisuri si vezi ce se intampla cu celalalt. Uite-te la tine si spune-mi ce vezi in momentul in care celalalt face compromisuri. Si nu uita ca intotdeauna cel care da mai mult, o sa dea si mai mult; pana la un punct in care implozia propriilor sacrificii o sa faca o gaura atat de mare in sufletul lui incat ar trebui umpluta cu cel putin tot atatea sacrificii din partea celuilalt.
Cand tragi linie si te uiti in oglinda, poti sa vezi doua lucruri: ori esti trist/a fiindca ai dat prea mult si nu ai primit, ori esti trist/a fiindca ai primit prea mult si ai fost prea prost/a ca sa dai cel putin la fel de mult inapoi. Iubirea nu are balanta si nu se masoara. Nu fa greseala de a echivala iubirea cu sacrificiile; daca iubirea este un pachet de tigari atunci sacrificiile sunt „Cine ia 11 si cine ia 9?”.
Balanta intr-un cuplu nu este si nu va fi niciodata egala. Prostia sta in faptul ca tu vrei sa o egalezi. Prostia si mai mare este faptul ca pentru tine conteaza daca balanta e sau nu egala. Crede-ma, nu conteaza. Atunci cand cineva trebuie sa piarda si cineva trebuie sa castige, deja ati pierdut amandoi.