Mi-am dezgropat iubirea din uitare.
Cred ca era-nnecata undeva in mare
Dar m-am decis sa nu o las sa moara
Pentru ca mi se pare ca-i un pic cam rara.
Am scos-o cu entuziasm la suprafata
Plina de ganduri, de dorinte si de viata.
Nu m-asteptam sa fie tot curata,
Aveam impresia c-a ramas mai tulburata.
Gresit! Si prost sunt c-am gandit asa
Fiindca iubirea mea nu e a mea, ci e a ta.
Asa a fost, probabil asa va ramane
Chiar si atunci cand gandurile noastre vor fi prea batrane.
Mi-am scos iubirea de la naftalina.
Ce, ai crezut cumva ca nu o sa mai tina?
Ce, ai crezut cumva ca un cuvant sculptat
Poate sa fie sters si sa fie uitat?
Era ‘nspre noapte cand m-am apucat
Sa o dezgrop din gandu-mi necurat.
Bine ca am avut si martor cum am mai mereu,
Unii-l numesc prea simplu: Dumnezeu.
Cand m-am trezit cu ea in maini, am suspinat.
Sincer, nu am stiut daca ma simt ciudat
Sau daca, in necunostinta mea suprema,
In palme tin cu gratie o dilema.
Daca-i dilema, stiu ca o poti rezolva
Chiar daca ii dilema mea sau e a ta.
Desi eu cred in tine mai mereu,
Si azi mai sunt, din cand in cand, ateu.
