Intotdeauna primul pas pare mai greu,
Dar nu-i dovada ca sa spuna altceva.
E primul, e greoi si mai mereu
Nu poti s-alergi fara sa stii directia.
N-am invatat ce-i primul pas pana la tine
Si n-am stiut cum e s-alergi inspre destin,
Nu am stiut daca mi-e rau sau de mi-e bine
Si nici daca sunt rege sau ma-nchin.
Ciudat, m-apasa ganduri fara forma…
Ma-ntreb daca le-am mai avut candva,
Daca cumva avantul le transforma
Din primul si din primii pasi…in altceva.
Te-ntrezaresc in departare ca pe-o umbra.
Ce noada mi s-a pus in gat, iti jur!
Pasesc parca mai apasat in noaptea sumbra,
Mai apasat si cu avant, sa-ti dau contur.
N-am alergat pana acum. Sau nu asa.
Nu’s sigur ca ce fac e rau sau bine.
Dar daca-s sigur de ceva in viata mea,
Eu cand alerg, stiu ca o fac doar inspre tine.
