Nu stiu ce sa zic de soarta
Cum nu stiu sa zic de timpuri,
Dar de oamenii ce-i poarta
Pot sa zic ca’s multe tipuri.
Oameni slabi dar si puternici,
Unii apasati de viata.
Altii de’s mai nestatornici
Tot de viata se agata.
Oameni veseli, oameni tristi,
Unii cu speranta multa.
Altii doar niste turisti
Intr-o opereta muta.
Oameni plini de mediocru
Cum ni-i dat noua sa fim,
Tot schimband vesmantul sacru
Si spalandu-l de venin.
Oameni singuri de iubire
Si uitati de tot ce-i bland,
Zabovind intr-o traire
Cand se poate si nicicand.
Oameni buni si oameni rai,
Toti duc viata mai departe.
Multe drumuri, multe cai,
Toate numai sa ii poarte
Inspre tot si-nspre nimic
Ca si cum nici n-au plecat,
Ca si cum nici n-au pornit,
Ca si cum mai mult au stat.
Cine a furat credinta
Si de ce i-am dat noi voie?
Cum ne-a indoit vointa
Si pe noi…de bunavoie?
