Pacatuiesti cam des, cam mult si fara rost,
Un pic prea innecata in timp si-n ce a fost.
Nu te cutremuri, poate, indeajuns de mult
De inima ce-ti bate…si-acum tace demult.
Nu crezi in nemurire; sau poate n-o faci bine
Pentru ca daca-i crede, ai vrea sa se termine.
Nisip purtat de vant dar sinonim cu vremea,
Spart in bucati frenetic atunci cand geme lumea.
Ce-o fi de ai uitat ce nu se uita inca
Si ce-i de aruncat sau cine mai arunca?
De cand cerul deschide lumina pentru vrednici
Noi nu mai tinem minte si nu suntem puternici.
Pacatuiesti cam des, nepotrivit as spune,
Dar nu te vede nimeni, ca cerul iar apune.
In schimb, cu glas poetic, nefericit de bine,
Eu te privesc si tac, astept sa se termine.
De vrei, te spovedesc; pot sa o fac deodata,
S-ascult tot ce-o sa faci si ce-ai facut vreodata.
Mai greu e sa tot tac, mai greu e de-nteles
De ce fara greseala pacatuiesti cam des.
