Imi place ca mai tot timpul, mai toti alearga inspre ceva. Si sunt intrigat de aceasta alergare continua pentru ca nu ii vad rostul. Printre milioane de fete banale si posomorate, abia abia zaresti cate o umbra de fericire ici-colo. Si e cumva trist si nu prea in acelasi timp.
De ce sa alergi spre ceva daca atunci cand ajungi, nu-ti iei un moment magic in care sa te asezi pe culmea timpului si sa te bucuri de ce ti se intampla? De ce sa nu traiesti acum si sa lasi totul pe data viitoare? Sa pentru o alta data, mai potrivita?
Si mai ales, cine naiba da startul maratonului numit viata monotona?
Papusarul zice: opreste-te!