Stau si-mi ascut dorinta nehranita
Pe-o vreme rea si culmea, nedormita,
Plina de „maine poate-o fi mai bine”,
Dar pentru cine?…Pentru cine?
Schimb vorbe cu o lacrima de cer
Si-ncerc sa deslusesc un grand mister
Fara sa realizez ca-i deslusit
Si ca ce-a trebuit sa vina, a venit.
Dar nu-mi ajunge. Mai opresc pe una, doua,
Ca poate imi descriu o viata noua
Plina de mine si plina de pace,
Imbalsamata-n vin si-n buze, cum imi place.
Etern, dar nemilos! Asa ma simt.
Un pas in fata celuilalt, presimt,
O sa ma duca la o poarta ferecata
Sculptata-n dor si in iubire altintata.
Cu plecaciune si cu indurare
Ma rog la luna si ma rog la soare
Sa te aduca pe unde-ai mai fost
Pe timp frumos, pe timp ploios…
