Caut destin. N-ai unul cu-mprumut?
Sau poate il gasesti pe-al meu, poate-a cazut
Pe vreo alee undeva sau pe vreo strada-ntunecata
Plina de linisti, scumpa…fermecata.
Sau poate-a fost furat, asta nu stiu sa zic.
Nu mai stiu multe…nici cum sa explic
De unde simt ca mi-am pierdut destinul fara rost,
Cred c-am uitat. Sau poate sunt un simplu prost.
Stii ca ziceam de imprumut? M-am razgandit.
Nu vreau sa-mi dai vreun suflet ostenit
Care sa-mi tina loc de un destin furat, pierdut…
Cred ca as fi si m-as simti si mai necunoscut.
Mai bine ma ajuti sa-l caut pe al meu.
Da, stiu c-o sa dureze si-o sa fie greu
Dar sper ca la un moment dat o sa-l gasesc
Iar daca-i spart sau rupt sa stii ca pot sa il lipesc.
Il fac ca nou, ti-o jur! Ca altfel nu-mi permit
Sa am destinul spart si terfelit.
Nu pot umbla cu el la brat daca nu-i ideal
Iar eu sunt sigur ca a fost si este special.
Si prin urmare, dau si pretioasa recompensa,
Ofer un suflet cald si-o inima imensa
La schimb pentru destinul meu clar si curat.
Dar stai putin…daca tu esti netrebnicul de l-a furat?
