Ploaie curata. Luna ascunsa intre nori si un vant menit sa scoata praful batran si bolnav dintre incheieturile unei lumi deja obosite. Si stiu ca a obosit fiindca o vad purtata cu greu dintr-un colt de suflet intr-altul. Atatea colturi de suflet, atatea inimi neimplinite, atatea dorinte care nu-si au rostul…
Iar mai apoi, suparata, o vijelie ce sta pe ganduri isi pregateste pasii. Poate salsa, poate un vals sau poate un menuet. Indecisa, arunca cu stropi izbavitori ca sa mai nimiceasca din dorinte si sa mai potoleasca setea de mai mult. Fiindca mai mult e intotdeauna la orizont, insa orizontul a obosit si el…si pleaca.
Daca n-ai mai vrea lucruri, cine ar mai fi acolo sa te asculte?
Papusarul zice: doreste-ti in liniste!