Iertarea nu e pentru cei ce gresesc, ci pentru cei ce iarta. Nu e universala, nu e impietrita in privirea oropsitului, nu e vitala pentru un parcurs mai mult sau mai putin sinuos. Si e inteleasa gresit pentru ca, deodata cumulat si negresit, iertarea ar trebui sa echivaleze cu izbavirea. Iar daca eu te izbavesc, tu ce-mi faci?
Intr-un context ideal, altruismul nu exista pentru ca n-ar trebui sa existe. Daca ma recunosti ca fiind izbavitor, ma recunosti a fi si izbavit, nu crezi? Iar daca trecutul vine si iti da o palma, cine a gresit, tu sau trecutul?
De aceea trebuie sa mergi la pranz cu prezentul, dar viitorul intotdeauna trebuie scos la cina.
Papusarul zice: pe cine izbavesti?