Timpul m-apasa ca un munte de minuni,
ca o gramada de furtuni
scultpate-n suflet si in previziuni,
cladite din minciuni si-nselaciuni
pe care le adun si le aduni.
Am fi putut sa fim mai buni,
am fi putut sa fim nebuni…
Dar nu-i nimic, ca te iubesc si ma iubesc.
In asternuturi te gasesc
de fiecare data cand ma pedepsesc!
Parfum de inimi si parfum de sentimente,
incoerente,
uneori putin absente,
dar tot le regasesc printre momente.
Iti mai aduci aminte de resentimente?
Mai stii, cumva, ceva despre rationamente?
Inexistente.
Tu simti miresmile demente,
pictate-n lumea noastra in culori prea violente?
Le-am tatuat pe piept, sa fie evidente.
Dar nu-i nimic, ca te iubesc si ma iubesc.
In asternuturi te gasesc,
cu mana ta pe piept vesnic traiesc!
Noaptea in vise intind mana dupa tine,
probabil e ceva ce-am mai facut, probabil sunt rutine
perfect create-n spatele unor cortine
ce le-am tinut prea mult in mine.
Ce vis frumos, ce ganduri clandestine…
Si ce destine!
Dar nu-i nimic, ca te iubesc si ma iubesc.
In asternuturi te gasesc
atunci cand vreau sa mor sau sa traiesc!
Patul si perna ta ma-ntreaba unde esti.
Eu n-am ce sa raspund, nu pot ca sa le vand povesti
si le explic ca-n asternuturi tu traiesti.
Acolo tu iubesti,
te manifesti,
te raspandesti
si ca o stea cazuta-n lacrimi, stralucesti.
Dar nu-i nimic, ca te iubesc si ma iubesc.
In asternuturi te gasesc
si tot aici orgoliile palesc!
In asternuturi vreau sa construim o viata
pe care sa o resetam de dimineata.
Mi-s multumit de cine ma rasfata
iar tu de cine te invata.
Chiar daca esti o hoata,
as vrea ca sa ma furi doar la mustata.
Vezi c-a-nceput privirea mea mareata
ca sa te cheme-acasa, sa te aiba-n fata.
Nu mai e loc de ceata
sau de gheata.
Nu mai e loc de mine, sau de tine, sau de vreo povata!
Dar nu-i nimic, ca te iubesc si ma iubesc.
In asternuturi te gasesc,
dar hai acasa! Vreau sa te privesc.
