Mi s-a parut ca vad fantome.
Usor stricate, fara forme,
Mi-au aparut deodata-n drum
Si-au ars subit, s-au facut scrum.
Nu am bagat prea mult in seama
Si-am continuat tot fara teama.
Dar dupa-un timp ce-a mai trecut,
Iar le-am vazut, au aparut…
Ciudat e sentimentul care
Il simt cand vreuna imi apare.
Si ma intreb de nu cumva
Mai toate au doar forma ta.
Incep sa le analizez
Si cu uimire realizez
Ca daca le privesc prea mult
Pot sa le-aud…si sa le-ascult.
Mi-e frica de privirea-mi crunta
Si-o trag in jos, o fac marunta.
Dar inca, aflu cu stupoare,
Ca vad fantome-n continuare.
E clar ca ochii ma tradeaza,
Ma-ncetinesc si ma fenteaza.
Prefer sa ii inchid cu totul
Si sa stau orb, ca idiotul.
Ce liniste si ce-ntuneric
E-n cadrul meu pur ezoteric!
Dar cand raman fara lumina,
Tu esti pictura pe retina!
