Creste tensiunea. Unii se arunca in fata, altii asteapta deznodamant pictat in minciuni ce seamana mult prea mult a adevar. Cine are dreptate? Sau si mai important, cine n-are dreptate?
Daca staruinta s-ar masura in aur, cine si l-ar mai atarna la gat? Dar nu, nu se masoara. Si nici nu creste sau scade. Mai mult pentru ca nimeni n-are curajul necesar sa creada in finalitatea unei alegeri. Desigur, poate fi buna sau rea, dar asta e mai putin important atat timp cat se crede in ea.
Valoarea unei actiuni fatidice se pierde intr-un val de mediocru si completeaza un tablou urban vesnic de cand lumea. Nu exista ocazii, ci doar un normal mai putin monoton. Daca s-ar aprinde lumina, cine ar avea curaj primul sa se uite inspre bec?
Papusarul zice: calculeaza-ti pasii!