Traind in curtea cea de foc
Plina de ingeri far’ de loc,
Doi oameni sfinti s-au intalnit
Si-a lor vointa au trait
Sa fie ingeri.
Privelistea cea prea-frumoasa
In curtea lor fara ponoasa…
Si spiritele ce vuiau,
Si oamenii ce nu traiau
Iar printre ingeri.
Dar intr-o zi s-a luminat
Si curtea-ntreaga viat-a luat.
Cel ce credinta-l domina,
Si demonul ce se temea
De inger ce-i.
