Sublim…inconfundabil si putin haotic. Parfumul unei ploi dezvolta in minte si suflet imagini mult prea complexe pentru a putea fi descrise in cuvinte.
Literele, atent selectate de fiecare data, isi pierd insemnatatea in fata vietii. Aceeasi viata marsava care aproape de fiecare data cand fac un pas, o vad cum se opreste si ma priveste…cu un pas in fata mea.
Privirea in pamant, inima apasa tot mai greu, aerul parca nu mai ajunge, palmele transpira mai mult decat deobicei, picioarele sunt mai grele…si totul se imbina angelic.
Linistea aproba un spirit ce nu mai paraseste corpul, ce stagneaza si se cufunda intr-o disperare acuta.
Papusarul zice : respira!