Oamenii sunt complex construiti dar au o mentalitate mult prea simpla, ingusta. Apreciaza doar lucrurile social acceptate ca fiind bune, fapt ce implica o limitare atat mentala cat si principiala de proportii tsunamice.
„Iubirea e buna, suferinta e rea”…nu am reusit sa inteleg niciodata de unde tipologizarea asta a sentimentelor si mai ales de unde subclasarea respectivelor sentimente sub vesnicul conflict dintre bine si rau. Suferinta face parte din iubire, la fel cum si ura face parte din iubire. Daca nu intelegi, esti unul din cei limitati. Daca intelegi atunci stii ca pentru a uri, trebuie intai sa iubesti. Si asta e singurul raspuns valabil si acceptat.
Dar ca sa ramanem la subiect, iubirea si relatiile de lunga durata se construiesc pe defecte. Defectele partenerului sunt principalul motiv pentru care il iubesti mai mult si nu lipsa lor. Din nou, nu intelegi. Hai sa iti dezvolt un pic: relatia perfecta nu exista fiindca relatia perfecta e plictisitoare; cand ai totul, nu mai vrei nimic, nu mai tinzi spre nimic, te plafonezi si cazi in gol iar singurul tau scop e sa te trezesti ca sa adormi din nou. Iubirea se construieste pe puterea ta de a trece peste defectele celuilalt.
Multi dintre noi au ajuns in situatia in care, pusi in fata unei persoane, nu stim cum sa reactionam sentimental fata de aceasta. „Cum ii spun ca o iubesc?”, „Cum ii spun ca nu-mi place de ea?” sau „Oare ce simt de fapt pentru ea?” sunt intrebari care te bantuie de la primele intalniri. Pentru mine e destul de simplu: pun in prim plan toate defectele pe care le are acea persoana si vad daca sunt dispus sa trec sau nu peste ele. Toti faceti la fel, fie ca e constient sau inconstient.
Daca esti dispusa sa ii accepti periuta de dinti aruncata aiurea sau faptul ca are nasul putin stramb, daca esti dispus sa accepti ca are o voce ciudata sau poate are sanii mici, daca poti sa treci peste chestiile care te deranjeaza fara sa te uiti inapoi sau fara sa ai un motiv intemeiat, atunci e iubire. Iar daca chestiile care te deranjau la prima intalnire au acelasi efect si la a 10-a intalnire, atunci ar trebui sa inchei totul acolo. Daca nu poti trece peste defecte, daca celalalt nu poate face compromisuri, atunci ceea ce faceti voi se numeste „pierdere de timp”.
Daca poti sa-i iubesti partile rele, cu siguranta o sa ii poti iubi si partile bune. Tocmai de aceea trebuie sa fii tu, asa cum esti zi de zi, fara coteli si fara vraja multa findca vraja se termina dar tu ramai tot tu. Acum dute la iubitul/iubita ta si spune-i asa: dragostea se ascunde in detalii, sexul in cearceafuri iar iubirea in defecte. Ador sa-ti vad nasul ala mic, buza aia stramba cand zambesti sau cat de cret e parul dupa ce faci baie. Iti ador vocea aia pitigaiata cand ma certi, gesturile pe care le faci cand esti nervoasa sau excesele de imaturitate pe care le ai cateodata. Si cel mai mult ador faptul ca ma contrazici. Esti sexy cand ma contrazici. Te iubesc pentru toate astea si pentru multe alte defecte pe care le ai. Si-atunci, cum as putea sa nu te iubesc mai mult de fiecare data cand imi zambesti?