Mai stii cand iti ziceam ca esti un soare?
Plina de bunatate, de caldura, de-alinare,
Cu gust dulceag de viitor aprins
Si cu parfum de noapte prea distins,
Cu ganduri bucalate de iubire
Si cu o mie de delicii in privire,
Toate deodata, toate la un loc
Formau cu grija cel mai vesnic joc.
Imi amintesc de raze lungi si despuiate
Ce-mi glazurau privirile inconvoiate,
De spasme si culori usor neprevazute
Si toate sunetele tari si cele mute,
De mangaieri si mangaieri cantate
Si cu o pensula de vise desenate,
De fir cu fir, pleoapa cu pleoapa sfanta,
De cine tace si de cine canta.
Acum parca desenul sta pe loc
Iar sufletu-mi e propriul ventriloc,
Ceva, ceva parca in urma a ramas
Si sta acolo fara suflu, fara glas.
Mai stii cand iti ziceam ca esti un soare
Si ai calup de universuri la picioare?
Uite ca nu mai radiezi atat de bine…
Cumva, cumva, acum mi-e frig de tine.
