Si daca e la mijloc? Daca nu-i nici mit, nici adevar? Pentru ca prin natura subiectului, intrebarile isi gasesc un loc natural si foarte comod in mintea oricarui om. Unii vor raspunde acelor intrebari intr-un mod declarativ si categoric, fie pozitiv fie negativ. Aceia traiesc sau au trait experiente definitorii (cel putin in mintea lor) care nu lasa loc interpretarii.
Mai raman ceilalti, care bajbaie printr-o noapte statica dar plina de becuri. Ba in stanga, ba in dreapta, de nici nu stii la care sa te uiti.
Hai sa incercam totusi sa lamurim pentru toti, in primul si in primul rand, ce inseamna sufletul pereche. Pai din start stim ce nu e sufletul pereche. Nu e barbatul care aduce flori sau femeia care gateste, nu e barbatul care deschide usa sau femeia care aduce berea de la frigider, nu e omul care tace sau vorbeste cand trebuie.
Cred ca singurul argument solid, vesnic si de neclintit care poate sa ramana in picioare intr-un context atat de complicat este ca sufletul pereche e omul care iti vrea binele deasupra binelui personal sau universal, ti-l poate oferi si ti-l ofera, o face intr-un mod placut si usor de inteles pentru tine si nu-ti cere acelasi sacrificiu de aceeasi natura, in aceeasi forma si de acelasi mod pentru ca oricum sunteti suflete pereche asa ca reciprocitatea este evidenta.
Daca mergem pe ideea asta, ce zici, ti-ai intalnit sufletul pereche? Dar va trebui sa te gandesti bine fiindca ceea ce am descris mai sus e mult peste orice ai putea sa iti imaginezi printr-o simpla si rapida lectura. Pentru ca cineva sa-ti vrea binele mai presus de binele altora, al societatii sau, cel mai important, decat cel personal, e ceva de o magnitudine nemasurata.
Nu prea conteaza daca esti credincios sau nu pentru ca exemplul la care o sa fac referinta, Isus Hristos, e doar un means to an end in acest caz specific. Cam ai, in mare, idee despre ce a facut si cum a facut. Eh, cam despre asta vorbim doar ca nu la nivel macro, ci la nivel micro. Daca El a facut lucrurile alea pentru intreaga omenire, sufletul pereche e capabil sa le faca la un nivel mult, mult mai mic, respectiv doar si numai pentru perechea lui/ei.
Vorbim de sacrificii asumate si facute cu drag, despre incredere oarba, despre putearea de a oferi totul si nu in ultimul rand despre tot masurat ca fiind nimic. Nu o faci pentru ca trebuie, nu o faci pentru ca e corect, nu o faci pentru ca poti, ci o faci pentru ca simti. Simti…si atat.
Evident, drumul spre acest rezultat este unul anevoios. Indiferent ca esti la inceputul sau la sfarsitul lui, impedimentele si barierele se vor tine lant iar cel mai periculos lucru in toata ecuatia asta e deznadejdea. O sa ai impresia ca ai dat prea mult sau ca nu ai dat tot, o sa ai exact aceeasi impresie despre celalalt, o sa ti se para greu si complicat; nu exista un raspuns usor pentru asta dar exista un raspuns simplu: o sa ti se para pana nu o sa ti se mai para.
Fiindca deep down, fix despre asta e vorba, despre persoana potrivita. Iar lucrurile care acum par grele, complicate, sacrifiicii sau de neinteles, in momentul in care o sa ai in fata persoana potrivita vor parea niste simple banalitati.
Nu-i asa ca e ciudat si un pic bolnav in acelasi timp? Adica, sa presupunem (pentru puterea exemplului) ca intalnesti o persoana si ai o relatie, dar nu e persoana potrivita. Iar acelei persoane ii place foarte mult sa danseze si vrea sa te scoata in fiecare seara la un local sau altul ca sa dansati dar tu nu stii/vrei sa faci asta. Cel mai probabil o sa trebuiasca sa o faci din cand in cand, dar o vei face sub imperiul presiunii si al obligatiei, fara placere, doar de dragul de a-i inchide gura celuilalt. Nu-i asa ca e un pic bolnav faptul ca atunci cand intalnesti persoana potrivita, in acelasi context, vei iesi in fiecare seara la dans si o vei face cu bucurie si placere, neavand vreun interes miraculos la mijloc?
Tocmai de aia imi place mie iubirea si modul in care afecteaza psihicul oamenilor. E joaca, dar e o joaca serioasa. Impactul oamenilor asupra oamenilor este unul din cele mai de efect magii intalnite vreodata iar vrajitorii, aia pe bune si adevarati, sunt fix sufletele pereche care se regasesc printre miliarde de ceva-uri.
Asa ca da, sufletele pereche exista, doar ca nu sunt ceea ce ti-ai imaginat. Nu e vreun Harap-Alb pe cal alb care vine din neant sau vreo Frumoasa din Padurea Adormita care sta intr-un loc si asteapta viitorul. Ar fi fost simplu. Nu, e mult mai mult de-atat: e un slalom primejdios printre monotonia cotidianului, primejdia complacerii si tentatia capitularii. E un joc lung, frumos si serios, dar un joc al naibii de periculos!