Gand albastru, lunga soarta

Timpul vine, timpul trece
Dar n-o fi ca sa nu fie.
Inteleg ce se petrece
Doar in juru-mi si nu mie.

Calc plapand, anevoios,
Imi masor atent privirea,
Clar devin mai serios
Si imi stapanesc uimirea.

Sunt de-acord si nu prea sunt
Cu ce-mi spune un gand vechi,
Il dezbrac in amanunt
Si-ncerc sa il fac perechi.

Poate azi sau poate maine
Inteleg mai cu succes
Ganduri noi, ganduri straine
Si ce-o fi de inteles.

Intre timp raman poet
Si cu-n pic de ajutor
Iti mai scriu inc-un portret
Ca sa-l ai in viitor.

Gand albastru, lunga soarta
Se-ntregeste intre noi.
Eu’s poet si tu esti arta
Iar in lume suntem doi.

M-am indragostit de tine
Si nu stiu cum sa ti-o spun.
Vreau iubire, da-mi iubire
Si da-mi-o pe toat’ acum!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy link
Powered by Social Snap