N-am apucat sa-ti spun cat de frumoasa esti
Si nu ti-am spus nici cum sa ma gasesti…
Eram grabit. Tu te-ai ascuns in umbre si-n lumini
Iar din straini ne-am transformat…tot in straini.
N-am avut timp sa fac vreo plecaciune
Sau sa ajungem, din greseala, la vreo promisiune.
Cumva, eu am ramas crezand ca poate
Daca-mi imaginez ca-mi esti aproape
O sa distrug o realitate prea stresata,
Plina de liniste dar si plina de soarta
Si o s-o construiesc din nou cu tine-n stanga mea
De parc-acolo esti si-ai fost dintotdeauna.
N-am apucat sa-ti spun tot ce gandeam.
Ciudat, fiindca in mintea mea te cuprindeam
La nesfarsit, fara greseala, fara vreun regret…
Iar din parfumul tau voiam sa-mi fac tainic secret.
Dar oare, daca ar fi sa repetam isprava
Tu care crezi ca ne-ar fi leacul si care otrava?
Oare am fi in stare sa ne-instrainam de doua ori?
Nu stiu, nu cred…dar data asta o sa vin cu flori.
Primeste-mi florile ce le-am cules atent si rar,
Primeste-mi cu blandete amintirile in dar.
Aduna-mi sufletul de primprejur, de peste tot,
Asculta-i glasul sfant, docil si idiot.
Primeste-mi amintirile la ceas de seara
Si vezi-le de parca astazi ar fi prima oara!
Asteapta. Nu clipi. N-am terminat.
Straini si totusi ne iubim. Nu e ciudat?
