Nu trebuia ca apusul sa fie superb, imbibat in arome de nu-ma-uita si scaldat in privirile unor bieti trecatori? Nu are sens ca timpul sa innece o impresie pentru ca el, timpul, are rolul uimitor si nemarginit de a imbraca impresii. Pe veci. Fara greseala.
Si tocmai aici e minunea neintrebata: fiindca daca nu timpul a facut-o, atunci cine? Poate tu? Poate eu? E fapt stiut ca avem tendinta de a fi nestatornici si de a ne uita trecutul, dar adevaratele impresii nu pot fi uitate niciodata. Daca nu pentru altceva, atunci doar pentru simplul fapt ca sunt primele.
O stii pe aia cu prima iubire nu se uita niciodata? Ce zici, e pe bune sau nu?
Papusarul zice: nu-ti uita impresiile!