Nu am vreme sa imi para
Ca se rascolesc iar mortii,
Nici priviri s-arunc pe-afara
Sa masor umbrele noptii.
Nu am vreme ca sa tac
Fiindca n-am tacut vreodata.
Si desi stiu ce sa fac,
As vrea s-o fac altadata.
Mi s-a terminat si timpul
Sa ascult ce n-ai de spus.
Deja-ti increteste chipul
Iar eu sunt prea indispus.
Uite cum imi pleaca anii
Iar tu joci sah cu prezentul.
Nu iti pasa de titanii
Care isi traiesc momentul.
Nu mai am nici ore, luni,
Ca sa schimb impresii sparte,
Iar de-am vrea sa fim mai buni,
Am putea sa fim, chiar foarte.
Vreau sa schimb eternitatea
Sa dureze si mai mult,
Vreau sa-ndoi si realitatea
Ca sa pot sa te ascult.
Am ramas fara secunde,
Toate au plecat deodata.
Si desi nu-s sigur unde,
Simt cum vremea-i degradata.
Gata, stiu ce-i de facut,
Stiu cum sa salvez o clipa!
Pentru tot ce n-am avut,
Hai sa facem o risipa.
Te invit sa-mi vezi cruzimea,
Sa vorbim ce nu-i de spus.
Nu am vreme, draga mea,
Timpul vremii a apus!
