Stii cum gasesti ce nu ai cautat,
Sau cum respiri fara sa stii c-ai respirat?
Ori stii tu, fata, cum e sa traiesti
In ordine, in haos sau poate-n povesti?
Eu cred ca stii. Sau daca nu,
Mai mult ca sigur iti explica sufletu’.
Suflet batran, plecat in urma tineretii,
Se vede ca iti place sa-nvarti roata vietii.
Mirobolant, usor flambata-n sentimente,
Cu ochii blanzi, plini de rationamente,
Mai eleganta ca o iarna implinta,
Cu sange cald si inima topita,
Te vad timida. Si ascunzi in spate
Trecutul, viitorul, gandurile toate.
Iar parul ce-l prezinti ca pe trofeu,
Jur ca-l confund cu arta mai mereu.
Zambetul cald si firea prea cuminte
E evident ca sunt atuurile tale sfinte.
Dar ce dicteaza mersul in eternitate
Este privirea ta plina de realitate.
De vis, de cunostinta, de prezent,
Tu cand privesti, devii eveniment.
Si-atuncii cand esti un pic prea serioasa
Parca devii si mai frumoasa!
Nu stiu cum as putea sa-ti spun sau ce,
Dar sigur stiu sa-ti scriu deoarece
De am sau n-am curajul ce-i pe masa,
Fiinta ta e clar o blanda nebuloasa.
De vrei sa crezi, ma poti privi acum
Sa vezi cum sangele mi se transforma-n scrum.
Iar de o fi sa afli cum arati in ochii mei,
Candva, sa stii, ca o sa poti trai in ei!
