Pe pleoape moi
si pe obraji inceti,
pe dupa ploi,
pe dupa nameti,
pe tot ce-nseamna apa desfranata,
pe toate gandurile care greu ma-ncearca,
in viitor, prezent, si in trecut,
in bucurii si in tot ce-am avut,
in ochii de smarald ai tineretii,
si-n ceata de opal a batranetii.
In flori,
in soapte,
si-n culori desarte,
langa Luceferi cu arome dulci
ce-ncununeaza cerul doar ca niste fulgi,
langa mireasma neagra de margaritar
ce-o lasa-n urma noaptea prea amar.
Langa iridiu si langa mercur,
abia zaresc o urma de contur.
Pe toate, in toate si langa orice,
Te vad pe tine si vad dragoste!
Te-as lua in brate sau te-as omori.
Care-i mai bine ca sa te pastrez,
Sa te omor, sau sa te-mbratisez?
Cum pot sa vad,
cum pot sa merg,
Cum sa respir
nu inteleg.
Ma macina pe veci un dor,
dorul de tine si tot mor
de negru si de respirat,
m-am saturat, m-am saturat…
Si dupa toate urmele de viata ma intreb,
care-i mai bine ca sa te pastrez,
Sa te omor, sau sa te-mbratisez?
