Cad picaturi din cer pentru a mia oara,
Cad picaturi usor…si ma-nfioara.
Se pleaca codrii si se cutremur plopii
De gandul meu si de lasarea noptii.
Graieste luna prea absurda-n pas inpar
Si se topeste peste stele ca un val.
Se-nchina soarele la pururi infinit
De tot ce a vazut si ce-a trait.
Ca el pe veci de cand s-a slobozit
De lanturi grele ce l-au tintuit,
In locuri reci si prea intunecate
Cu patimi vii, perverse, necurate
A stat atent si s-a uitat spre tine
Sa vada daca vrei sau nu…iubire.
S-a minunat daca alegi sa iesi
In larga lume, plina de povesti
Sau de preferi pe veci sa stai asa
In piesa ta, in viata ta, in lumea ta…
Curata si necontenit prea radianta,
Cu zambet cald si cu privire tot pedanta.
Tu, val de viata ce acoperi nesfarsitul,
Tsunami de emotii prea ambiguu,
Furtuna de lumina dulce-n zare
Cu tunete si fulgere sfasietoare
Tu, fulg de nea cutremurat in ganduri,
Petala florii ce o vrea zeci de pamanturi,
Lacrima cerului, venin de-altadata
Si antidot de viata necurata.
Ramura gandului, tulpina de m-apasa,
Frunza dreptatii si radacina prea maiastra,
Aripa-n cer si pe pamant, si pretutindeni,
Cavou de rasete, ferice, si altminteri
Grai pasnic si aroma de albastru,
Ma-nclin si ma aplec ca esti un astru.
Cad picaturi din cer pentru a mia oara,
Cad picaturi usor si ma-nfioara,
Ma mangaie si ma atrag in mreaja lor
Iar eu ma simt acum ca un actor
Ce trebuie sa isi joace rolul vesnic.
Pe scena vietii tale eu sunt sfesnic.
Eu sunt aici doar ca s-aduc culoare,
Lumina pe o cale statatoare.
Si-astept, si tot astept sa ma aprinzi,
Care-i sfarsitul cel ce ni-l decizi!
